2009 a însemnat și idei noi de proiecte, oameni care se alătură, primele festivaluri, prima interacțiune cu producția de film, turism la alt nivel ș.a.
În acea perioadă, în „gașca” noastră, se practica intensiv geocaching-ul, așa ca am făcut planurile și, la început de august, am organizat primul Festival de Geocaching din România, la Sighișoara. Ne-a ieșit bine, am cunoscut mulți oameni faini și a început să ne placă ideea de organiza evenimente mai mari (aveam la activ, până atunci, peste 20 de evenimente mai mici, de tipul cocktailuri culturale și Transilvanian Brunch-uri).
Tot la început de august am primit și propunerea lui Nicolae Pepene de a da o mână de ajutor la organizarea primei ediții a Festivalului de Film Istoric Râșnov, o idee pe care o avea el și care se integra într-un concept mai larg privind agenda culturală locală. Deși ni s-a părut puțin nerealist să organizăm un festival în doar 3 săptămâni, am acceptat propunerea și ne-am mobilizat prieteni mai vechi și mai noi (Oana Năsui și Claudia Nedelcu Duca). Și n-a ieșit rău deloc!
În cele 3 zile de festival, au fost câteva momente de emoție puternică, a căror amintire ne marchează și azi. Și ne amintim cu melancolie de lucrul pe genunchi (la propriu, nu la figurat) pentru ca nu aveam un spațiu de lucru potrivit și de „magia” prin care au apărut scaunele în sala de cinema (proaspăt renovată, dar fără fotolii, licitația pentru furnizarea lor era încă în desfășurare, așa ca fiecare partid politic a adus scaunele de la propriul sediu într-un gest de colaborare pe care îl dăm exemplu și azi). Și nu o putem uita pe Oana Pellea care, înaintea proiecției cu filmul Mihai Viteazul, îi spunea unui copil din primul rând, indicând spre afișul de pe ecran: „acela e tatăl meu”. Nu era remarca unui mare actor despre un alt mare actor. Era emoția copilului care este mândru de părintele său.
To în 2009, echipei noastre de la Sighișoara i s-a alăturat și o tânără din Franța, Elise Joundon, care a venit cu gândul să stea câteva luni și a rămas aproape doi ani. Elise ne-a inspirat cu inocența și entuziasmul ei și a devenit foarte repede un om de bază. Ne-am împrietenit, de asemenea, cu Manfred Kravatzky, un sas născut la Brașov și plecat în Germania care ne-a promovat foarte mult în comunitatea săsească și la nivelul asociațiilor culturale din Germania.
În toamnă, am început să filmăm un documentar despre oameni și meserii în satele cu biserici fortificate. Am adunat mult material valoros din care doar o parte am reușit să îl includem în produsul final proiectat publicului larg.
Pe final de an, când am reușit să ne eliberăm puțin, am avut timp să facem niște plimbări cu biciclete pe dealurile din jurul Sighișoarei. Atunci ne-a încolțit ideea de a marca trasee. Dar atâta vreme cât Tudor Gheceff era cu noi, partea de orientare era rezolvată 
.
Tot în 2009 am devenit membri ai Asociației de Ecoturism din România, o rețea de oameni și afaceri în turism care fac un turism de calitate și cu grijă față de natură.
