Ne-am început anul ca niște adevărați cetățeni europeni, devenisem acum și oficial, cu o expoziție la Târgul de Turism de la Hanovra. Am vorbit cu sute de germani despre bisericile fortificate și despre România. Treabă bine făcută. Și ne-am întors rapid acasă pentru că aveam multe lucruri în pregătire.
În 24 aprilie am deschis primul Centru de Informare pentru Patrimoniu, la Sala Thalia din Sibiu, primul rezultat concret al colaborării cu UNESCO Veneția. La inaugurare a fost Marie Paule Roudil (directorul UNESCO Veneția), Ambasadorul Italiei, Sergiu Nistor (Comisarul pentru Capitala Culturală), primarul Klaus Iohannis și alți oficiali români. Tocmai debutase și programul Capitala Culturală Europeană la Sibiu și așa am început o frumoasă colaborare și prietenie cu Oana Năsui și Rareș Crăiuț de la Asociația Sibiu 2007 (autodenunț – spectacolele din Piața Mare se văd cel mai bine din Primăria Sibiu, nu spunem mai multe 😊).
În 19 iunie ne-am mutat centrul de greutate la Sighișoara unde am inaugurat al doilea Centru de Informare pentru Patrimoniu împreună cu UNESCO Veneția. Deși statul român nu a avut nici o contribuție, multe luni de zile proiectul a fost blocat pentru că autoritățile locale se temeau că noi vom fi „spionii” UNESCO (fiind în Cetate, peste drum de Primărie) iar cei de la Ministerul Culturii nu erau prea fericiți cu proiectul câștigat de noi (România era singura țară din Balcani unde UNESCO lucra pe acest program cu un ONG și nu cu Ministerul Culturii). Zâmbetele oficialilor de la inaugurare au fost forțate și de prezența reprezentanților UNESCO și ai Ambasadei Italiei. Noi ne-am văzut de treabă, dar niciodată nu ne-am simțit bine primiți la Sighișoara din punct de vedere al instituțiilor (doar Michaela Türk era o insulă de normalitate într-o primărie nefuncțională). Noroc că în echipa noastră au intrat atunci doi oameni minunați, Eva Albert și apoi Peter Suciu, iar în jurul centrului de informare s-au strâns localnici faini cu care am colaborat mulți ani.
Tot în vara lui 2007 și tot în cadrul parteneriatului cu UNESCO, am umblat prin satele cu biserici fortificate și am organizat mai multe evenimente numite „cocktail cultural de vară” pentru comunitățile locale și pentru turiști punând în valoare fortificațiile. Ni s-a alăturat pentru această aventură fostul nostru profesor Radu Rădescu cu care am gândit un program foarte divers și îndrăzneț. Mai greu a fost să îi facem pe localnicii români să intre în bisericile fortificate, deși evenimentele erau gratuite: deși sașii nu mai sunt în aceste sate decât în număr foarte mic, localnicii sunt încă sub influența sutelor de ani în care fiecare comunitate a trăit separat. Dar rețeta noastră cu aceste evenimente locale s-a dovedit de succes, în timp. Iar în Ardeal e bine să nu te grăbești 🙂